Despre ce se poate vorbi atunci cand oasele purtatoare de drumuri m-au dus peste un Univers si un Pamant intreg?Despre ce se mai poate vorbi cand nimic nu mai exista;acel nimic universal,banal,lipsit de maduva,de sens,care incearca sa acapareze totul,sa cuprinda totul:mintea,sufletul,gandul!De ce lasam sa se intample toate astea?
Despre ce se poate vorbi atunci cand oasele imbatranite inainte de vreme te duc peste un glob si o tara intreaga?Despre ce se poate vorbi cand te intorci dintr-o calatorie atat de lunga?
In aceste pelegrinari nu m-am dus singur.....am fost insotit de prietenii mei,si cu toate astea tot m-am simtit singur.Am ajuns,intr-un tarziu,la capat de drum.Asa am crezut.Un drum pe care eu l-am ales.Am descoperit ca pe acest drum nu ma mai pot intoarce.Nu pot merge decat inainte.Dupa o viata de mers in genunchi a venit vremea sa ma ridic.Oare cum va fi Lumea privita de sus?Oare cati mai stau in genunchi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu