Cu sufletul schilodit,cu gandul amputat,cu fiinta incatusata,trupul este obligat sa mearga mai departe.Nu stie daca o va mai face,stie,doar,ca-i trebuie timp sa se refaca.Si-a mai purtat o data povara si a jurat ca nu va mai gresi.Dar,inima,moarta!a inceput,din nou,sa bata,trupul a tresait,gandul a prins,iar,forta....dar nu au fost decat iluzii.Acum,uitat de timp,intr-un ungher si plin de praf,lipsit de aer,trupul se afunda in amorteala.Inima a incetat sa bata.A fost trezita sa i se spuna dormi!Nu regreta.A fost un vis frumos.Cand s-a trezit a descoperit ca totul este de un firesc morbid.Totul era normal.
Scaldat in intuneric,trupul a devenit orb.Oricat si-ar dori sa mai vada este prea tarziu pentru el.Dar a descoperit ca este mult mai bine asa.A fost o vreme cand cauta lumina dar a fost intotdeauna aruncat in abisul lui intunecat.A vrut,iarasi,sa iasa si iar a fost trantit.Intunericul era tot timpul acolo.Il astepta.Afland menirea s-a retras pentru totdeauna in bezna lui.Trupul s-a refacut in intuneric.Isi simte cicatricile in fiecare clipa dar nu-i pasa.Nu le vede nimeni.Pocitul trup,acum,cu sufletul schilodit si amputat,in obscurul lui colt de lume,stie ca timpul lui s-a dus.A venit clipa.Cat si-a mai dorit-o...adio!In urma lui nu a mai ramas nimic.Ba da!umbra lui in prafuitul colt de lume.....dar un alt trup,la fel de schilodit,ii va lua locul.
Pentru trup intotdeauna vor exista proteze dar pentru suflet,pentru spirit,niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu