Ce ne face sa mergem mai departe cand suntem la pamant? Pentru ce sa ne mai ridicam in picioare cand am stat drepti dar am fost striviti de ganduri? Pentru ce?! Pentru ce? Pentru....Pentru cei ce cred in noi. Pentru cei ce ne sunt alaturi dar suntem prea slabi si obositi, uneori prea lasi, ca sa intindem mana sa descoperim mainile ce sunt intinse spre si pentru noi, ca suntem prea orbi sa vedem lacrimile in ochii celor ce ne iubesc.Cand esti la pamant te inchizi si acuzi ca esti mintit, tradat, furat, uitat si refuzi, crezand ca te aperi, lumina celor din jurul tau. Este indeajuns sa ridici capul si sa vezi lumea asa cum trebuie privita. Nu faptul ca suntem la pamant ne rapune ci faptul ca lasam capul in pamant si astfel nu vedem cu adevarat decat umbrele ce foiesc, amenintator, in jurul nostru in incercarea de a ne schimba cautarea. Poti sta in picioare si capul plecat nu o sa vada mai mult ca un cap plecat. Stai la pamant si ridica-ti capul si atunci vei vedea soarele si cerul, vei vedea copiii cum cresc, vei mai vedea pasii si urmele lasate in nisip, vei simtii viata in jurul tau. Acum priveste. PRIVESTE! Esti deja in picioare si nici nu ti-ai dat seama.
Doar luptand pana la capat vom avea curajul, la final, sa privim in urma noastra si sa zambim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu